RODÁRE, rodări, s. f. Acțiunea de a (se) roda și rezultatul ei. – V. roda.
RODÁRE s.f. Acțiunea de a roda și rezultatul ei; rodaj, rodat. [ roda].
RODÁRE s. rodaj. (Mașină în ~.)
rodáre s. f., g.-d. art. rodării; pl. rodări
RODÁ, rodez, vb. I. Tranz. 1. A face operația de rodaj, a efectua o rodare. ♦ Refl. Fig. A acumula o oarecare experiență; a se obișnui, a se acomoda într-o muncă. 2. A netezi foarte fin suprafața unui obiect cu ajutorul unor pulberi sau al unor paste speciale abrazive. – Din fr. roder.
A RODÁ ~éz tranz. 1) (sisteme tehnice noi, automobile noi) A supune rodajului. 2) fig. (lucruri, acțiuni noi) A pune la punct prin încercări, prin repetare deasă. /fr. roder
RODÁ vb. I. tr. 1. A face operația de rodaj. 2. A netezi foarte fin suprafața unui obiect metalic. [ fr. roder].
RODÁ vb. I. tr. a face operația de rodaj. II. refl. (fig.) a acumula o oarecare experiență; a se acomoda într-o muncă. ( fr. roder)
rodá vb., ind. prez. 1 sg. rodéz, 3 sg. și pl. rodeáză