RIPÍDĂ, ripide, s. f. (În Biserica creștină) Obiect de metal sau de lemn, în formă de paletă, împodobit cu imaginea unui serafim și folosit în cursul unor ceremonii. – Din sl. ripida.
RIPÍDĂ s. (BIS.) (reg.) serafim.
ripídă (ripíde), s. f. – Paravan sau apărătoare, obiect de cult cu care se protejează preotul. Mgr. ῥιπίδιον, în parte prin intermediul sl. ripida (Miklosich, Fremdw., 123; Vasmer, Gr., 128).
ripídă s. f., g.-d. art. ripídei; pl. ripíde
RIPÍDĂ (‹ sl.) s. f. Obiect din recuzita mesei altarului dintr-o biserică ortodoxă, de metal sau de lemn, de forma unei palete sau evantai, decorat cu reliefuri pe ambele părți (scene biblice, donatori etc.), folosit în cursul unor ceremonii religioase. R. mari, cu mânere mai lungi, în formă de aripi simbolizează heruvimii (serafimii).