REVIZUÍRE, revizuiri, s. f. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. ♦ (Jur.) Cale de atac pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, pe baza unor probe descoperite după judecarea pricinii. – V. revizui.
REVIZUÍRE s.f. 1. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. 2. (Jur.) Cale de atac introdusă pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, dovedită ca nelegală în baza unor probe descoperite ulterior. [ revizui].
REVIZUÍRE s. f. 1. acțiunea de a revizui; revizie. 2. (jur.) cale de atac introdusă pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, dovedită ca nelegală, în baza unor probe descoperite ulterior. ( revizui)
REVIZUÍRE s. 1. v. verificare. 2. controlare, verificare. (~ unui calcul.) 3. revedere, revizie. (~ unui text.)
revizuíre s. f., g.-d. art. revizuírii; pl. revizuíri
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.
A REVIZUÍ ~iésc tranz. A cerceta din nou; a verifica încă o dată; a revedea; a reexamina. ~ un cont. / fr. réviser
REVIZUÍRE ~i f. 1) v. a revizui. 2) jur. Cale de atac pentru anularea unei decizii judecătorești definitive, pe baza unor probe descoperite după judecarea pricinii. /v. a revizui
REVIZUÍ vb. IV. tr. A revedea, a cerceta din nou; a reexamina, a controla pentru a modifica ceva. [P.i. -iesc, conj. -iască. / cf. fr. réviser, lat. revisere].
REVIZUÍ vb. tr. a revedea, a cerceta, a examina din nou; a controla. (după fr. réviser)
REVIZUÍ vb. v. verifica.
revizuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. revizuiáscă