RETEZÁT¹ s. n. Retezare. – V. reteza.
RETEZÁT², -Ă, retezați, -te, adj. Tăiat, scurtat. ♦ (Despre stupi) – Din care (prin tăiere) s-au scos fagurii pentru a se recolta mierea. – V. reteza.
RETEZÁT adj. 1. ciuntit, tăiat, trunchiat. (Cu urechile ~.) 2. v. tuns.
RETEZÁT s. 1. v. retezare. 2. retezare, tăiat, tăiere. (~ul capului unui condamnat.)
retezát s. n., pl. retezáturi
RETEZÁ, retéz, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.
A RETEZÁ retéz tranz. 1) A tăia transversal, făcând mai scurt. ~ părul. ◊ A o ~ a merge de-a curmezișul pentru a scurta din cale. 2) (fagurii) A tăia, desprinzând stratul superior (pentru a recolta mierea). 3) fig. (vorba, convorbirea, cearta etc.) A întrerupe brusc; a curma. ◊ A i-o ~ cuiva a pune pe cineva la punct; a-i tăia cuiva vorba. /Orig. nec.
RETEZÁ vb. 1. a ciunti, a tăia, a trunchia. (~ crengile unui copac.) 2. (reg.) a rătunde, a tunde. (A ~ fagurii.) 3. a tăia, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 4. a tăia, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul.)
RETEZÁ vb. v. curma, întrerupe, opri, scurta, tăia, tunde.
retezá (retéz, át), vb. – 1. A scurta, a tăia, a tranșa. – 2. A curăța stupul. – Var. răteza. Origine îndoielnică. Nici una din multele ipoteze prezentate nu este acceptabilă. Din sl. rĕzati „a scurta” (Cihac, II, 310) nu este posibil din punct de vedere fonetic; din sl. otrĕzati (Crețu 362; Weigand, BA, II, 258; Pascu, Beiträge, 12) nu este mai simplu. Din lat. *recaediāre ‹ caedĕre (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 305; Pușcariu 1457; REW 7106; Pușcariu, Dacor., I, 325; Rosetti, I, 171) nu are nici o probabilitate, cf. Tiktin; lat. *recidiāre ‹ recidĕre (Giuglea, Dacor., II, 221) prezintă aceeași problemă fonetică, care pare insolubilă. Alții au pornit de la lat. *retundiāre, cf. fr. rogner (Candrea, GS, III, 227; Candrea); din lat. *retizāre „a tăia crengile care atîrnă deasupra apei”, de la retae (Graur, BL, IV, 110); din gr. αίρετίζω „a alege” (Scriban), a cărui explicație semantică pare deficientă; din sl. retęzŭ „zăvor” (Conev 80); toate aceste ipoteze sînt neverosimile. Explicația lui P. Papahagi, Dunărea, IV, 122-4 (Lozovan 250) nu este accesibilă. În cercetarea originii acestui cuvînt, trebuie să se țină seamă de sensul lui foarte special, acela de „a tăia potrivind” sau „a tăia alegînd”, cum se face de exemplu la tăierea părului, la curățirea unui copac etc. Dacă se ia în considerație această nuanță, ne putem gîndi că nu este o var. a lui *neteza, din lat. *nitidiāre „a curăța nivelînd”; cf. netezi, care este un der. interior, pornind de la neted. Schimbarea inițialei nu este clară; dar coincide cu cea de la rîncheza › nincheza. Der. retez, s. n. (tăiș, custură; diametru); retezătură, s. f. (tăiere, tăietură; unealtă de marcat vitele).
retezá vb., ind. prez. 1 sg. retéz, 3 sg. și pl. reteáză