RESTATORNICIRE

RESTATORNICÍRE, restatorniciri, s. f. Acțiunea de a (se) restatornici și rezultatul ei. – V. restatornici.restatornicíre (res-ta- / re-sta-) s. f., g.-d. art. restatornicírii; pl. restatornicíriRESTATORNICÍRE s. v. restabilire.restatornicíre s. f. (sil. mf. -sta-) statornicireRESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Re¹

– + statornici.A RESTATORNICÍ ~ésc tranz. A sta-tornici din nou. /re- + a statornicirestatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc,

imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscăRESTATORNICÍ vb. v. restabili.restatornicí vb. (sil. mf. -sta-) statornici