RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Re1- + statornici.restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc,
imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscăRESTATORNICÍ vb. v. restabili.restatornicí vb. (sil. mf. -sta-) statorniciA RESTATORNICÍ ~ésc tranz. A sta-tornici din nou. /re- + a statornici