RESÓRBȚIE, resorbții, s. f. 1. (Med.) Proces de dispariție lentă, prin absorbție treptată, a unui țesut sau organ, de obicei străin organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui țesut sau a unui organ, de obicei datorită fagocitozei. ♦ Proces prin care un lichid sau un gaz trece dintr-o cavitate a organismului, dintr-un vas sau din țesutul interstițial în sistemul circulator. 2. (Fiz.) Absorbție sau adsorbție a gazelor sau a vaporilor proveniți din corpul absorbantului sau adsorbantului. – Din fr. résorption.RESORBȚIE s.f. Dispariție a unei colecții de lichid (patologic) prin absorbția lui treptată în țesuturile vecine. ◊ Resorbție
osoasă = scăderea consistenței osului, prin pierderea conținutului său mineral sau organic. [Gen. -iei, var. resorbțiune s.f. / cf. fr. résorption].RESÓRBȚIE s. f. 1. dispariție lentă a unui lichid (patologic), a unui țesut sau organ (străin organismului) prin absorbția lui treptată în țesuturile vecine. 2. încorporare a unei substanțe; absorbție. ( fr. résorption)RESÓRBȚIE s. v. absorbție.resórbție s. f. (sil. mf. -sorb-) sorbțieRESÓRBȚIE ~i f. med. Proces de dispariție lentă a unui produs patologic, care este absorbit de sistemul circulator sau de țesutu-rile vecine. [G.-D. resorbției] /fr. résorption