REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea. ♦ Semn trasat pe un obiect, pentru a permite recunoașterea poziției pe care trebuie sa o ocupe acel obiect într-un ansamblu; semn trasat pe diferite piese care trebuie să fie asamblate. ◊ Punct de reper = semn care servește la recunoașterea unui loc, la orientare. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 2. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère.
REPÉR s.n. 1. Semn (obiect, punct de teren etc.) folosit pentru orientare. 2. Semn făcut pe suprafața unei piese pentru orientare. ♦ Fiecare dintre piesele componente ale unui obiect tehnic mai complex. 3. (Mat.) Sistem de referință pentru o dreaptă în raport cu care, cu ajutorul unui sistem de coordonate, poate fi determinat orice punct al dreptei. [Pl. -re, -ruri. / fr. repère, cf. lat. reperire – a găsi].
REPÉR s. n. 1. semn servind pentru orientare. ◊ (fig.) criteriu de recunoaștere, de orientare. 2. (tehn.) semn trasat pe suprafața unei piese pentru orientare. ◊ fiecare dintre piesele componente ale unui ansamblu. 3. (mat.) sistem de referință pentru o dreaptă în raport cu care, cu ajutorul unui sistem de coordonate, poate fi determinat orice punct al dreptei. ( fr. repère)
REPÉR s. v. indicator.
repér s. n., pl. repére
REPÉR ~e n. 1) Obiect sau detaliu din teren care servește drept punct de orientare. 2) Semn trasat pe diferite piese care urmează să fie asamblate. 3) mat. Ansamblu de vectori având origine comună și formând un sistem de referință. 4) tehn. Sistem tehnic de orientare. /fr. repere