REORDONANȚÁRE, reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. – V. reordonanța.
REORDONANȚÁRE s.f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [ reordonanța].
reordonanțáre s. f. (sil. re-or-) ordonanțare
REORDONÁNȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. – Din fr. réordonnancer.
REORDONANȚÁ vb. I. tr. A ordonanța din nou. [Cf. fr. réordonnancer].
REORDONANȚÁ vb. tr. a ordonanța din nou. ( fr. réordonnancer)
reordonanțá vb. (sil. re-or-), ind. prez. 1 sg. reordonanțéz, 3 sg. și pl. reordonanțeáză