RÉMĂ s.f. (Fil.; lingv.) Denumire a verbului în terminologia aristotelică. [ fr. rhème, cf. gr. rhema].–RÉMĂ Element secund de compunere savantă cu sensul „vâslă”, „prevăzut cu vâsle sau rânduri de vâsle”. [ fr. -rème
, it. -rema, cf. lat. remus].RÉMĂ1 s. f. denumire a verbului în terminologia aristotelică. ( fr. rheme, gr. rhema)-RÉMĂ2 elem. „vâslă”. ( fr. -rème, cf. lat. remus)