REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.reîncolțíre s. f., g.-d. art. reîncolțírii; pl. reîncolțíriREÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțéște, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Re1-
+ încolți.reîncolțí vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. reîncolțeáscă