REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.
reîncolțíre s. f., g.-d. art. reîncolțírii; pl. reîncolțíri
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțéște, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Re1- + încolți.
reîncolțí vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. reîncolțeáscă