REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei. – V. reîncadra.
REÎNCADRÁRE s.f. Acțiunea de a reîncadra. V. reintegrare. [ reîncadra].
REÎNCADRÁRE s. v. reintegrare.
reîncadráre s. f. încadrare
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Re¹– + încadra.
A REÎNCADRÁ ~éz tranz. A încadra din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). /re- + a încadra
REÎNCADRÁ vb. I. tr. A încadra (pe cineva) din nou într-un post pe care l-a ocupat anterior. V. reintegra. [ re- + încadra].
REÎNCADRÁ vb. tr. a încadra (pe cineva) din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). ( re¹– + încadra)
REÎNCADRÁ vb. v. reintegra.
reîncadrá vb. (sil. -dra), ind. prez. 1 sg. reîncadréz, 3 sg. și pl. reîncadreáză