REÎMPĂRȚÍRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.
REÎMPĂRȚÍRE s. redistribuire. (~ sarcinilor.)
reîmpărțíre s. f. împărțire
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Re1- + împărți.
REÎMPĂRȚÍ vb. a redistribui. (A ~ sarcinile.)
reîmpărțí vb. împărți