REGULATÓR, -OÁRE, regulatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau instalație care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece conflictul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.
REGULATÓR, -OÁRE adj. Care regularizează o mișcare, o funcție. // s.m. și f. Cel care stabilește un sistem de reglare, care îndrumează, conduce. // s.n. Dispozitiv folosit pentru reglarea automată a funcționării unui sistem tehnic. [Cf. fr. régulateur].
REGULATÓR, -OÁRE I. adj. care regularizează o mișcare, o funcție. II. s. m. f. cel care stabilește un sistem de reglare, care îndrumează, conduce. III. s. n. aparat, dispozitiv pentru reglarea automată a funcționării unui sistem tehnic. ( fr. régulateur, germ. Regulator)
REGULATÓR s. 1. (TEHN.) (reg.) picior, pieptene, (prin Ban. și Transilv.) sabie. (~ la plug.) 2. (FIZ.) regulator de temperatură v. termostat.
regulatór adj. m., pl. regulatóri; f. sg. și pl. regulatoáre
regulatór s. n., pl. regulatoáre
REGULATÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care regulează; care îndrumă sau conduce. Forță ~oare. /fr. régulateur, germ. Regulator
REGULATÓR² ~oáre n. Dispozitiv care regulează parametrii unui sistem tehnic. ~ centrifugal. /fr. régulateur, germ. Regulator