REGALÁRE, regalări, s. f. (Franțuzism) 1. Acțiunea de a (se) regala. 2. Fig. Desfătare, încântare. – V. regala.
REGALÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) regala. 2. (Fig.) Desfătare, încântare. [ regala].
regaláre s. f., g.-d. art. regalării; pl. regalări
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. ♦ A dărui. – Din fr. régaler.
A REGALÁ ~éz tranz. livr. A trata din abundență cu mâncăruri și băuturi alese. /fr. régaler
REGALÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A dărui. ♦ refl. A-și face o anumită plăcere; a se cinsti. [ fr. régaler].
REGALÁ vb. I. tr., refl. a(-și) face o anumită plăcere; a (se) ospăta bine. II. tr. (fig.) a desfăta, a încânta. ( fr. régaler)
ápă regálă s. f. + adj.
regalá vb., ind. prez. 1 sg. regaléz, 3 sg. și pl. regaleáză