REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Franțuzism înv.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. refuter, lat. refutare.REFUTÁ vb. I. tr. (Liv.) A combate cu argumente temeinice. [P.i. refutéz. / fr. réfuter].REFUTÁ vb. tr. a combate cu argumente temeinice. ( fr. réfuter)refutá vb., ind. prez. 1 sg. refutéz, 3 sg. și pl. refuteázăA REFUTÁ ~éz tranz. livr. (afirmații, teorii etc.
) A combate cu argumente puternice. /fr. réfuter, lat. refutare