REFERÍRE, referiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) referi. ◊ Loc. prep. Cu referire la… = în legătură cu…, referitor, relativ la… – V. referi.
REFERÍRE s. f. faptul de a (se) referi. ♦ cu ~ la = referitor la… ( referi)
REFERÍRE s. raportare, referință, (înv.) provocare. (Fără nici o ~ la …)
referíre s. f., g.-d. art. referírii; pl. referíri
REFERÍ, refér, vb. IV. 1. Intranz. A face un referat; a raporta, a relata. 2. Refl. A se raporta (la ceva sau la cineva), a fi în legătură cu…, a viza (ceva sau pe cineva), a face o aluzie. [Var.: (1) referá, vb. I.] – Din germ. referieren, fr. référer.
A REFERÍ refér intranz. rar A face un referat. /germ. referieren, fr. référer
A SE REFERÍ mă refér intranz. 1) (despre persoane) A face trimitere. 2) A se alătura printr-un raport; a avea atribuție; a se raporta. /germ. referieren, fr. référer
REFERÍ vb. IV. 1. intr. A face un referat; a raporta. 2. refl. A viza, a se raporta (la ceva sau la cineva). [P.i. refér, conj. 3 -re, var. referá vb. I. / cf. fr. référer].
REFERÍ vb. I. intr. a face un referat; a raporta. II. refl. a se raporta la, a viza ceva sau pe cineva. ( fr. référer, germ. refereren)
REFERÍ vb. 1. a privi, a se raporta, (înv.) a se atinge. (Aceste documente se ~ la …) 2. a se raporta, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă …) 3. a se raporta, (înv.) a se provoca, a se provăcălui. (La ce te ~?) 4. v. relata.
referí (refér, referít), vb. – A raporta. – Var. refera. Fr. référer. – Der. referat, s. n., din fr. référé; referendar, s. m. (referent; cleric trimis de un patriarh în misiune pe lîngă domnitor), din mgr. ῥεφερεντάριος, și modern din fr. référendaire; referență, s. f., din fr. référence; referitor, adj. (care se referă la ceva sau la cineva).
referí vb., ind. prez. 1 sg. refér, 3 sg. și pl. reféră, imperf. 3 sg. refereá; conj. prez. 3 sg. și pl. refére