RÉDIU, rediuri, s. n. (Reg.) Pădure mică și tânără. [Var.: rắdiu s. n.] – Et. nec.RÉDIU s. v. dumbravă.rédiu (-ii), s. n. – Pădurice, crîng. – Var. răd(iu), redie, rediș, rădiac. Sl. rĕdy „în întuneric” (Tiktin), cf. desiș, sp. fosca. Der. din mag. rét, cf. rît (Scriban) pare mai puín sigură.rédiu s. n. [-diu. pron. -diu], art. rédiul; pl. rédiuriRÉDIU ~ri n. rar Pădure mică și tânără. /Orig. nec.REDIU 1. Com. în jud. Galați, situată în C. Covurlui, pe râul Suha; 3.889 loc. (2005). Până la 1 ian. 1965, satul și com. R. s-au numit Oasele. 2. Com. în jud. Iași, situată în SE C. Jijiei, pe râul Valea Lupului; 3.710 loc. (2005). Haltă de c. f.
(în satul R.). Pe terit. satului R., menționat documentar în 1472, au fost descoperite fragmente de vase ceramice datând de la sfârșitul celei de-a doua Epoci a fierului (La Tène), precum și vestigiile unor așezări din sec. 4 și din sec. 17-18. În satul R. se află biserica Sf. Grigore (sec. 19, renovată în 1930). Până la 17 febr. 1968, satul și com. R. s-au numit Rediu-Tătar. 3. Com. în jud. Neamț, situată în depr. Cracău-Bistrița, pe dr. văii Bistriței; 5.338 loc. (2005). Bisericile Sfinții Voievozi (sec. 19) și Adormirea Maicii Domnului (ante 1809, reconstruită în anii 1820-1824), în satele R. și Bețești; biserica de lemn Buna Vestire (sec. 19), în satul Poloboc.