REDHIBIȚIÚNE, redhibițiuni, s. f. (Jur.) Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. redhibitio, -onis, fr. rédhibition.REDHIBIȚIÚNE s.f. v. redibiție.REDHIBIȚIÚNE s.
f. anulare a unei vânzări când obiectul care se vinde are un viciu. ( lat. redhibitio, fr. rédhibition)redhibițiúne s. f. (sil. -ți-u-). g.-d. art. redhibițiúnii; pl. redhibițiúni