RECÚRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei. 2.(Rar) Referire, recurgere. – Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.
RECÚRS s.n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare casarea hotărârii unei instanțe inferioare. 2. Recurgere. ◊ A avea recurs la = a avea acces la…, a recurge la… [ lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours].
RECÚRS s. n. 1. (jur.) cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare casarea hotărârii unei instanțe inferioare. 2. recurgere (la ajutor, la asistență). ♦ a avea ~ la = a avea acces la… ◊ sprijin, ajutor; refugiu. ( lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours)
RECÚRS s. v. recurgere.
RECÚRS s. v. ajutor, asistență, ocrotire, protecție, sprijin.
recúrs s. n., pl. recúrsuri
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de…; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Re1- + curge (după fr. recourir).
A RECÚRGE recúrg intranz. 1) A se adresa pentru susținere; a face apel pentru a cere ajutor; a apela. 2) A se servi în anumite circumstanțe; a se folosi pentru a obține ceva; a apela. ~ la forță. /re- + a curge
RECÚRS ~uri n. Cerere adresată unei instanțe judecătorești superioare pentru a verifica justețea unei decizii luate de o instanță judecătorească inferioară. /lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours
RECÚRGE vb. III. intr. A apela (la cineva sau la ceva); a se servi, a face uz de… [P.i. recúrg. / după fr. recourir].
RECÚRGE vb. intr. a apela la cineva sau la ceva; a face uz de… (după fr. recourir)
RECÚRGE vb. 1. v. folosi. 2. a apela, a cere, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ la ajutorul lui.)
recúrge vb. curge