RECEPTÁRE, receptări, s. f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare, recepționare. – V. recepta.
RECEPTÁRE s.f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare; primire. [ recepta].
RECEPTÁRE s. v. recepționare.
Receptare ≠ difuzare
receptáre s. f., g.-d. art. receptării; pl. receptări
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.
A RECEPTÁ ~éz tranz. 1) (unde sonore, radiații etc.) A prinde cu ajutorul unui recep-tor; a recepționa. 2) fig. A sesiza, a observa în mod neașteptat; a surprinde. /cf. receptor, receptiv, recepție
RECEPTÁ vb. I. tr. A prinde, a capta; a recepționa (unde sonore, luminoase etc.). [ receptor].
RECEPTÁ vb. tr. a prinde, a capta; a recepționa unde sonore, luminoase etc. ( receptor)
RECEPTÁ vb. v. recepționa.
receptá vb., ind. prez. 1 sg. receptéz, 3 sg. și pl. recepteáză