RECÂȘTIGÁRE, recâștigări, s. f. Acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire. – V. recâștiga.
RECÂȘTIGÁRE s. v. recăpătare.
recâștigáre s. f., g.-d. art. recâștigării; pl. recâștigări
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Re¹ + câștiga.
A RECâȘTIGÁ recâștíg tranz. A câștiga din nou; a redobândi; a recupera; a recăpăta. /re- + a căpăta
RECÂȘTIGÁ vb. 1. v. recăpăta. 2. v. recuceri.
recâștigá vb., ind. prez. 1 sg. recâștíg, 3 sg. și pl. recâștígă