RECĂSĂTORÍT, -Ă, recăsătoriți, -te, adj. Căsătorit din nou. – V. recăsători.RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Re1– + căsători.A SE RECĂSĂTORÍ mă ~ésc intranz. A se căsători din nou. /re- + a se căsătorirecăsătorí vb. căsători