RECAMIÉR s. n. studio (2). (cf./doamna de/ Récamier)
!recamiér (-mi-er) s. n., pl. recamiére
recamiér s. n. [-mier pron. fr. -mie], pl. recamiéruri
RÉCAMIER [rekamié], Jeanne-Françoise-Julie Adelaïde, M^me (1778-1849), femeie de litere franceză, fiica unui prosper bancher, celebră pentru frumusețe și spirit. Personalitate de vastă cultură, antibonapartistă, a ținut la Paris un salon frecventat de primii exponenți ai opoziției liberale (L. David, J.B. Bernadotte, J.V. Moreau ș.a.). În dizgrația (1805) lui Napoleon, a plecat la Lyon, apoi a fost exilată (1811) în Italia; după căderea împăratului și-a reconstituit salonul (1819) la Abbaye-aux-Bois, acesta având un specific literar. Prietenă cu Chateaubriand. Corespondență; poezii („Suvenire”). Apropiata ei, Germaine de Stäel, i-a creat portretul literar în romanul „Corinne”.