REBUTÁRE, rebutări, s. f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. – V. rebuta.REBUTÁRE s.f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. [ rebuta].rebutáre s. f., g.-d. art. rebutării; pl. rebutăriREBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.
A REBUTÁ ~éz tranz. (produse) A trece la rebuturi; a considera ca necorespunzător cerințelor stabilite. /fr. rebuterREBUTÁ vb. I. tr. A da (ceva) la rebut; a respinge, a arunca (ca necorespunzător). [ fr. rebuter].REBUTÁ vb. tr. a respinge (ceva) ca necorespunzător; a da un produs la rebut. ( fr. rebuter)rebutá vb., ind. prez. 1 sg. rebutéz, 3 sg. și pl. rebuteáză