REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ♦ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.REBARBATÍV, -Ă adj. Respingător, urât, aspru (la înfățișare). ♦ (Fig.) Cuvânt rebarbativ = cuvânt cu aspect urât, complet străin pentru o limbă. [ fr. rébarbatif
].REBARBATÍV, -Ă adj. 1. cu aspect respingător, urât; aspru; neplăcut. 2. (fig.) care se împotrivește la ceva, refractar. ( fr. rébarbatif)rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. sg. rebarbatívă, pl. rebarbatíveREBARBATÍV ~ă (~i, ~e) livr. Care are un aspect respingător, urât. /fr. rébarbatif