RĂZBÁTERE, răzbateri, s. f. Acțiunea de a răzbate și rezultatul ei. – V. răzbate.
RĂZBÁTERE s. v. pătrundere.
răzbátere s. f., g.-d. art. răzbáterii
RĂZBÁTE, răzbát, vb. III. 1. Intranz. A-și face, a-și croi drum prin…, a înainta cu greu, înlăturând obstacolele; a străbate, a pătrunde. 2. Intranz. A răzbi (2), a izbuti. 3. Intranz. A umbla în lung și în larg; a cutreiera, a colinda. 4. Tranz. (Despre stări, sentimente) A pune stăpânire cu putere pe cineva; a birui, a învinge, a copleși, a răzbi (4). – Răz- + bate.
A RĂZBÁTE răzbát intranz. 1) A intra (într-un mediu), avansând cu greu; a penetra; a pătrunde; a răzbi. 2) fig. A ajunge, învingând obstacole; a răzbi; a izbuti. N-a putut răzbate prin mulțime. 3) rar A umbla în lung și în lat; a cutreiera. /răz- + a bate
RĂZBÁTE vb. 1. v. pătrunde. 2. a străbate. (Nu putea ~ prin mulțime.) 3. v. ajunge. 4. a pătrunde, a se strecura. (Frigul ~ în casă.)
RĂZBÁTE vb. v. bate, birui, colinda, copleși, cuprinde, cutreiera, înfrânge, întrece, învinge, parcurge, răzbi, străbate, târgui, tocmi, vântura.
răzbáte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbát, 1 pl. răzbátem; part. răzbătút