RATIFICÁRE, ratificări, s. f. Acțiunea de a ratifica și rezultatul ei; ratificație. – V. ratifica.RATIFICÁRE s.f. Acțiunea de a ratifica și rezultatul ei; ratificație. ♦ Acțiune juridică prin care un stat își însușește prin intermediul organelor sale competente un tratat internațional. ◊ Instrument de ratificare = document în care se consemnează însușirea unui tratat internațional de către un stat. [ ratifica].RATIFICÁRE s. f. 1. (jur.) act prin care organul competent al unui stat declară că își însușește un tratat semnat de reprezentantul său cu un alt stat sau cu mai multe state. ♦ instrument de ~ = document în care se consemnează însușirea unui tratat internațional de către un stat. 2. aprobare a unui act săvârșit de un alt organ. ( ratifica)
RATIFICÁRE s. v. confirmare.ratificáre s. f., g.-d. art. ratificării; pl. ratificăriRATIFICÁ, ratífic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.A RATIFICÁ ratífic tranz. (tratate, con-venții, legi etc.) A confirma fără modificări (făcând să intre în vigoare). /lat., it. ratifi-care, fr. ratifierRATIFICÁ vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui în formă autentică. [P.i. ratífic, 3,6 -că, it. ratificare, fr. ratifier].RATIFICÁ vb. tr. a face o ratificare. ( fr. ratifier, lat. ratificare)RATIFICÁ vb. v. confirma.ratificá vb., ind. prez. 1 sg. ratífic, 3 sg. și pl. ratífică