RĂTÉZ, răteze, s. n. Închizătoare primitivă de lemn sau de oțel în formă de limbă, pentru uși, porți sau ferestre; zăvor. [Var.: răteáză s. f.] – Din ucr. retjaz, magh. retesz.
RĂTÉZ s. v. clanță, inel, ivăr, încuietoare, lanț, ochi, verigă, za, zăvor.
rătéz s. n., pl. rătéze
RĂTÉZ ~e n. fam. Închizătoare primitivă, în formă de bară, cu care se încuie poarta, ușa sau obloanele; zăvor. /ucr. retjazi, ung. retesz