RĂSTOCÍ, răstocesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A abate cursul unei ape sau a scădea nivelul unei ape (până la secare) pe o anumită porțiune pentru a prinde pești (cu mâna). – Din sl. rastociti.
răstocí (răstocésc, răstocít), vb. – A devia apele unui rîu. Sl. rastečati „a împrăștia”, cf. sb. rastočiti (Candrea). – Der. răstoacă, s. f. (canal, braț arficial de rîu; dig, îngrăditură), cf. sl. rastoka (Miklosich, Slwa. Elem., 42; Cihac, II, 414; Conev 40).
răstocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstocésc, imperf. 3 sg. răstoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. răstoceáscă
A RĂSTOCÍ ~ésc tranz. (un curs de apă) A face să scadă temporar pentru a prinde peștele. /sl. rastociti