RĂȘLUÍ, rășluiesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge, a desprinde așchii, părți din ceva. ♦ A descoji, a decortica grăunțe, semințe etc. 2. Fig. A lua, a răpi (prin abuz sau prin violență) o parte din ceva. ♦ A risipi, a irosi, a prăpădi. 3. Fig. A distruge, a pustii, a rade de pe fața pământului (o așezare omenească). – Et. nec.
RĂȘLUÍ, răsluiésc, vb. IV. Tranz. ~ (din rușui, cu l expresiv)
rășluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rășluiésc, imperf. 3 sg. rășluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rășluiáscă
A RĂȘLUÍ ~iésc tranz. 1) (lemn, piatră etc.) A prelucra prin desprindere de așchii. 2) (semințe) A curăța de coajă; a decoji; a decortica. 3) pop. (așezări omenești) A șterge de pe fața pământului. 4) fig. (bunuri mate-riale străine) A-și însuși prin abuz de putere; a răpi; a fura. /sl. razloțiti, sb. razlušiti