RĂSCOÁCERE, răscoaceri, s. f. Faptul de a (se) răscoace. – V. răscoace.răscoácere s. f., g.-d. art. răscoácerii; pl. răscoáceriRĂSCOÁCE, răscóc, vb. III. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) coace mai mult decât trebuie. – Răs- + coace.A RĂSCOÁCE răscóc tranz. A face să se răscoacă. /răs- + a coaceA SE RĂSCOÁCE se răscoáce
intranz. (despre legume, fructe, unele alimente etc.) A se coace mai mult decât trebuie. /răs- + a se coaceRĂSCOÁCE vb. (înv. și reg.) a (se) scoace.RĂSCOÁCE vb. v. dogori, încinge, înfierbânta.răscoáce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscóc, perf. s. 1 sg. răscopséi, 1 pl. răscoápserăm; part. răscópt