RĂRIȚÁRE, rărițări, s. f. Acțiunea de a rărița și rezultatul ei; rărițat. – V. rărița.RĂRIȚÁRE s. (AGRIC.) rărițat. (~ ogorului.)rărițáre s. f., g.-d. art. rărițării; pl. rărițăriRĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.
A RĂRIȚÁ ~éz tranz. A ara cu rarița. /Din rarițăRĂRIȚÁ vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)rărițá vb., ind. prez. 1 sg. rărițéz, 3 sg. și pl. rărițeáză