RĂPUITÓR, -OÁRE, răpuitori, -oare, s. m. și f. (Neobișnuit) Persoană care încântă, farmecă, cucerește. [Pr.: -pu-i-] – Răpune
+ suf. -itor.răpuitór s. m. (sil. -pu-i-), pl. răpuitórirăpuitoáre s. f. (sil. –pu-i-), g.-d. art. răpuitoárei; pl. răpuitoáre