RAPSODIÁ, rapsodiez, vb. I. Intranz. (Rar) A compune și a recita poeme epice. [Pr.: -di-a] – Din rapsodie.RAPSODIÁ vb. I. intr. (Rar) A compune, a recita poeme epice. [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / cf. fr. rhapsodier].RAPSODIÁ vb. intr. a compune și a recita poeme epice. ( fr. rapsodier)rapsodiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. rapsodiéz, 3 sg. și pl. rapsodiáză, 1 pl. rapsodiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. rapsodiéze; ger. rapsodiínd (sil. -di-ind)RAPSODÍE, rapsodii, s. f. 1. (În Grecia antică) Fragment dintr-un poem epic recitat de rapsozi; cântec epic. 2. Compoziție muzicală, de obicei de formă liberă, compusă din motive și fragmente variate, inspirate adesea din folclor. – Din fr. rhapsodie.A RAPSODIÁ ~éz 1. intranz. rar A interpreta rapsodii (adesea improvizate). 2. tranz. (improvizații muzicale) A cânta sau a recita cu patos. /Din rapsodieRAPSODÍE ~i f. 1) Compozitie muzicală instrumentală, de formă liberă, care are la bază motive de inspirație populară. 2) (în
Grecia antică) Fragment dintr-un poem epic recitat de un rapsod; cântec epic. [G.-D. rapsodiei] /fr. r[h]apsodieRAPSODÍE s.f. 1. Episod dintr-o scriere epică, recitată și cântată public de rapsozi. ♦ Scriere lirică în versuri, fantezistă și sentimentală, de un colorit pitoresc. ♦ Lucrare formată din fragmente luate din diferite scrieri. 2. Piesă instrumentală scrisă pentru pian sau orchestră într-o formă liberă, al cărei element de bază îl constituie cântecul popular. [Gen. -iei. / cf. fr. rhapsodie, it. rapsodia, lat., gr. rhapsodia].RAPSODÍE s. f. 1. (în Grecia antică) episod din poemele homerice, recitat și cântat în public de rapsozi. 2. scriere lirică în versuri, fantezistă și sentimentală, de un colorit pitoresc. ◊ lucrare din fragmente luate din diferite scrieri. 3. piesă instrumentală scrisă pentru pian sau orchestră într-o formă liberă, pe teme folclorice. ( fr. rapsodie)rapsodíe s. f., art. rapsodía, g.-d. art. rapsodíei; pl. rapsodíi, art. rapsodíile