RÂNI

RÂNI

RÂNÍ, rânesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța un loc de stratul de murdărie depus. – Din bg. rina.
RÂNÍ vb. (reg.) a râcălui. (A ~ la porci.)
râní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rânésc, imperf. 3 sg. râneá; conj. prez. 3 sg. și pl. râneáscă
A RÂNÍ ~ésc tranz. (grajduri, ocoale, ogrăzi etc.) A curăța de straturile (de murdărie, zăpadă etc.) depuse la suprafață. /bulg. rina
rîní (rânésc, rânít), vb. – A curăța, a înlătura gunoiul sau resturile de la construcții. – Mr. arnescu, arnire, megl. rinés. Bg. rină (Cihac, II, 305; Tiktin; Conev 73), din sl. rynąti.