RÂNCEZÍ, pers. 3 râncezește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre materii grase) A deveni rânced prin descompunere parțială în contact cu aerul. – Din rânced.
RÂNCEZÍ vb. a se altera, a se descompune, a se strica. (Untura s-a ~.)
râncezí vb., ind. prez. 3 sg. râncezéște, imperf. 3 sg. râncezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. râncezeáscă
RẤNCED, -Ă, râncezi, -de, adj. (Despre materii grase) Cu gust și miros neplăcut din cauza alterării; care a suferit procesul de râncezire; râncezit. ♦ (Despre gust, miros) Caracteristic grăsimilor alterate. – Lat. rancidus.
A RÂNCEZÍ pers. 3 ~éște intranz. (despre unele produse alimentare care conțin grasimi) A deveni rânced; a căpăta gust și miros neplăcut (din cauza alterării). /Din rânced
RÂNCED ~dă (~zi, ~de) (despre grăsimi) Care a căpătat gust și miros neplăcut (din cauza alterării); cu gust și cu miros neplăcut; alterat. Untură ~dă. /lat. rancidus, ~a, ~um
RÂNCED adj. alterat, descompus, stricat. (Untură ~.)
rînced (-dă), adj. – Stricat, alterat. Lat. rancĭdus (Pușcariu 1464; REW 7040), cf. sicil. ráncitu, calabr. gráncitu, logud. rankidu, fr., cat. rance sp., port. rancio. Cuvînt puțin folosit în Mold., Bucov., Basar. (ALR, II, 19). – Der. rîncezi, vb. (a deveni flămînd); rîncezeală, s. f. (gust rînced; Trans., slănină).
rânced adj. m., pl. râncezi; f. sg. râncedă, pl. râncede