RADIOTELEMÉTRU, radiotelemetre, s. n. Aparat pentru măsurarea distanțelor folosind undele radio2. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélémètre, engl. radiotelemeter.
RADIOTELEMÉTRU s.n. Instrument folosit în radiotelemetrie. [Cf. it. radiotelemetro].
RADIOTELEMÉTRU s. n. instrument folosit în radiotelemetrie. ( fr. radiotélémètre)
radiotelemétru s. n. (sil. -di-o-), pl. radiotelemétre