RADIOEMIȚĂTÓR, radioemițătoare, s. n. Instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații; emițător radio1. [Pr.: -di-o-] – Radio1- + emițător (după fr. radio-émetteur).
RADIOEMIȚĂTÓR s.n. Instalație cu care se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații. [ radio- + emițător].
RADIOEMIȚĂTÓR s. n. instalație cu care se emit și se transmit în spațiu unde electromagnetice; emițător radio. (după fr. radioémetteur)
RADIOEMIȚĂTÓR s. emițător radio.
radioemițătór s. n. (sil. -di-o-), pl. radioemițătoáre
RADIOEMIȚĂTÓR ~oáre n. Aparat pentru asigurarea radiocomunicațiilor; emiță-tor de radio. [Sil. -di-o-] /radio + emițător