RADICIVÓR, -Ă, radicivori, -e, adj. Care mănâncă rădăcini. – Din fr. radicivore.
RADICIVÓR, -Ă adj. Care mănâncă, se hrănește cu rădăcini. [ fr. radicivore, cf. lat. radix – rădăcină, vorare – a mânca].
RADICIVÓR, -Ă adj. care roade rădăcinile. ( fr. radicivore)
radicivór adj. m., pl. radicivóri; f. sg. radicivóră, pl. radicivóre
RADICIVÓR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre animale) Care se hrănește cu rădăcini. /fr. radicivore