PUSTIITÓR, -OÁRE, pustiitori, -oare, adj. Care pustiește, devastează; distrugător, devastator, nimicitor. [Pr.: -ti-i-] – Pustii + suf. -tor.
PUSTIITÓR adj. 1. v. distrugător. 2. distrugător, mistuitor, nimicitor. (Un incendiu ~.)
pustiitór adj. m., pl. pustiitóri; f. sg. și pl. pustiitoáre
PUSTIITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care pustiește; pârjolitor; devastator. Invazie ~oare. [Sil. -ti-i-] /a (se) pustii + suf. ~tor