PUȘCÓCI, pușcoace, s. n. Jucărie ce imită țeava de pușcă, făcută din lemn de soc sau din tulpină de cucută, cu care copiii împușcă cu gloanțe de câlți sau împroașcă cu apă; pușcoaie; pușcă de soc. ♦ (Depr.) Pușcă veche; pușcă de proastă calitate. – Pușcă + suf. -oci.
PUȘCÓCI s. (reg.) proașcă, pușcală, pușcaviță, pușcăleață, pușcăriță, pușcoaie, pușcoi, (Ban. și Olt.) prișcopală, (prin Maram.) pușculie, (Dobr.) pușcuroi. (Un ~ de soc, pentru copii.)
pușcóci, pușcoáce și pușcóciuri, s.n. (reg.) 1. (fam.) jucărie care imită pușca, făcută de copii din țeavă de soc; pușcală, plișcoci, pocnitoare, pușcaviță, pușcăleață, pușcăriță, pușchia, pușcoi, pușculie, pușcuroi, pușcuță. 2. irigator, clistir. 3. arc. 4. (s.m. și f.; pop.) ființă mică nedezvoltată, pitică. 5. (s.m.; în forma: pitcoci) pitulice.
pușcóci s. n., pl. pușcoáce
PUȘCÓCI ~oáce n. 1) Jucărie în forma de țeavă făcută dintr-un băț de soc sau de cucută, având un piston, cu care copiii împroașcă cu apă sau cu gloanțe de câlți. 2) Pușcă uzată. 3) iron. Pușcă de proastă calitate. /pușcă + suf. ~oci