PURICÁR, puricari, s. m. (Pop.) Policar. – Din purica + policar.PURICÁR s. v. policar.puricár, puricári, s.m. și puricáre,
, s.n. 1. (s.m.; reg.) hoț. 2. (s.n.; pop. și fam.) degetul gros al mâinii; policar.PURICÁR, puricari, s. m. (Pop.) Policar. – Din purica + policar.PURICÁR s. v. policar.puricár, puricári, s.m. și puricáre,
, s.n. 1. (s.m.; reg.) hoț. 2. (s.n.; pop. și fam.) degetul gros al mâinii; policar.This website uses cookies.