PURICÁR, puricari, s. m. (Pop.) Policar. – Din purica + policar.
PURICÁR s. v. policar.
puricár, puricári, s.m. și puricáre,, s.n. 1. (s.m.; reg.) hoț. 2. (s.n.; pop. și fam.) degetul gros al mâinii; policar.