PUNGUÍT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.
punguít1, punguítă, adj. (reg.) pungălit; prost cusut, de mântuială.
punguít2, punguítă, adj. (reg.) zgârcit, avar, harpagon.
PUNGUÍ, punguiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A fura, a escroca, a pungăși. – Din pungă.
PUNGUÍ vb. v. fura, pungăși.
punguí, punguiésc și púngui, vb. IV 1. (pop.) a pungăși. 2. (refl.; reg.) a se căuta, a se scotoci prin buzunare de bani. 3. (reg.) a pungăli, a coase prost, de mântuială. 4. (refl.; reg.; despre fructe) a se încreți, a se zbârci. 5. (reg.; despre gură sau buze) a pungi, a țuguia.