PULSATÍV, -Ă, pulsativi, -e, adj. Pulsatil (1). – Din fr. pulsatif.
PULSATÍV, -Ă adj. Care provoacă pulsații. [ fr. pulsatif].
PULSATÍV, -Ă adj. pulsatil (1). ( fr. pulsatif)
PULSATÍV adj. v. pulsatil.
pulsatív adj. m., pl. pulsatívi; f. sg. pulsatívă, pl. pulsátive
PULSATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care pulsează. 2) Care produce pulsații. /fr. pulsatif