PULPÁR, pulpare, s. n. 1. Apărătoare de metal sau de piele purtată odinioară de războinici pe pulpe. 2. Carâmb de piele care protejează piciorul călărețului. – Pulpă + suf. -ar.
PULPÁR, -Ă adj. Referitor la pulpa dentară, al pulpei dentare. [ fr. pulpaire].
PULPÁR, -Ă adj. referitor la pulpa dentară. ( fr. pulpaire)
PULPÁR s. (IST., MIL.) (înv.) pulpă. (~ pentru războinici.)
pulpár s. n., pl. pulpáre
PULPÁR ~e n. înv. Echipament din material sau din piele, îmbrăcat de oșteni pe pulpe, în scop protector. /pulpă + suf. ~ar