PÚDIC, -Ă, pudici, -ce, adj. Plin de pudoare; candid. – Din lat. pudicus, fr. pudique.
PÚDIC, -Ă adj. Plin de pudoare; candid, rușinos. [Cf. fr. pudique, lat. pudicus].
PÚDIC, -Ă adj. plin de pudoare; candid, rușinos. ( fr. pudique, lat. pudicus)
PÚDIC adj. 1. v. decent. 2. v. inocent.
Pudic ≠ impudic
púdic adj. m., pl. púdici; f. sg. púdică, pl. púdice
MIMÓZĂ, mimoze, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor, cu frunze compuse și cu flori mici, roz sau albe, dispuse în capitule sau spice, foarte sensibile când sunt atinse (Mimosa); spec. senzitivă (Mimosa pudica); p. restr. floarea acestor plante. – Din fr., lat. mimosa.
PÚDIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care are pudoare; plin de pudoare; rușinos; decent. 2) (despre manifestările oamenilor) Care denotă pudoare; cu pudoare. /lat. pudicus, fr. pudique
MIMÓZĂ s. (BOT.; Mimosa pudica) senzitivă, (rar) simțitoare, (înv.) simțitivă.
SENZITÍVĂ s. (BOT.; Mimosa pudica) mimoză, (rar) simțitoare, (înv.) simțitivă.