PROVENIÉNȚĂ, proveniențe, s. f. Loc de unde vine sau provine ceva; origine, obârșie, provenire. [Pr.: -ni-en-. – Var.: (înv.) provenínță s. f.] – Din fr. provenance, it. provenienza.
PROVENIÉNȚĂ s.f. Origine, obârșie; locul de unde provine ceva. [Pron. -ni-en-. / germ. Provenienz].
PROVENIÉNȚĂ s. f. origine, obârșie; locul de unde provine ceva. ( it. provenienza, germ. Provenienz, fr. provenance)
PROVENIÉNȚĂ s. 1. v. origine. 2. naștere, obârșie, origine, (livr.) extracție, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era țăran prin ~.) 3. apartenență. (Care este ~ acestui utilaj?)
proveniénță s. f. (sil. -ni-en-), g.-d. art. proveniénței; pl. proveniénțe
PROVENIÉNȚĂ ~e f. Aparență socială sau etnică; obârșie; origine; ascendență; matcă. [Sil. -ni-en-] /fr. provenance, it. provenienza